FURAJÁ, furajez, vb. I. Tranz. 1. A prepara furaje. 2. A hrăni animalele cu furaj. – De la furaj.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FURAJÁT, -Ă, furajaţi, -te, adj. (Despre animale) Care este hrănit cu furaje. – V. furaja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FURAJ//Á ~éz tranz. 1) (plante verzi) A transforma în furaj (prin conservare). 2) (animale) A hrăni cu furaje. /Din furaj
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FURAJÁ vb. I. tr. A tăia şi a conserva nutreţul; a prepara furaje. [< fr. fourrager].
(Dicţionar de neologisme)
FURAJÁ vb. tr. 1. a tăia şi a conserva nutreţul; a prepara furaje. 2. a hrăni animalele cu furaje. (< fr. fourrager)
(Marele dicţionar de neologisme)
furajá vb., ind. prez. 1 furajéz, 3 sg. şi pl. furajeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FURAJÁT, -Ă, furajaţi, -te, adj. (Despre animale) Care este hrănit cu furaje. – V. furaja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FURAJÁ vb. I. tr. A tăia şi a conserva nutreţul; a prepara furaje. [< fr. fourrager].
(Dicţionar de neologisme)
FURAJÁ vb. tr. 1. a tăia şi a conserva nutreţul; a prepara furaje. 2. a hrăni animalele cu furaje. (< fr. fourrager)
(Marele dicţionar de neologisme)
furajá vb., ind. prez. 1 furajéz, 3 sg. şi pl. furajeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)