furculiță dex - definiţie, sinonime, conjugare

furculiță

[Sinonime]
FURCULÍŢĂ, furculiţe, s.f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner şi doi până la patru dinţi, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuţă (2). ♢ Loc. adj. În furculiţă (sau în furculiţe) = (despre barbă) cu părţile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăţi) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucişate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. şi: furculiţi] – Furcă + suf. -uliţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FURCULÍŢ//Ă ~e f. 1) Obiect de uz casnic, alcătuit dintr-un mâner şi câţiva dinţi la capăt, cu care se mănâncă. ♢ Barbă în ~ barbă cu părţile laterale prelungite şi cu mijlocul mai scurt. Mustăţi în ~ mustăţi cu capetele aduse şi răsucite în sus. 2) Fiecare dintre cele două lemne încovoiate şi prinse cruciş de inima carului. [G.-D. furculiţei] / furcă + suf. ~uliţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

furculíţă s. f., g.-d. art. furculíţei; pl. furculíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FURCULÍŢĂ s. 1. (Transilv.) furcuţă. (~ pentru mâncat.) 2. (TEHN.) gemănare, (reg.) ciorobă-riţă, lişiţă. (~ la car.) 3. (TEHN.) (reg.) pieptene. (~ pentru ţesături groase.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fu fur furc furcu furcul

Cuvinte se termină cu literele: ta ita lita ulita culita