furnicare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FURNICÁ, pers. 3 furnícă, vb. I. 1. Intranz. A umbla încoace şi încolo în număr mare, a se mişca în toate părţile ca furnicile; a mişuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzaţie neplăcută de mâncărime şi de înţepături pe piele. – Lat. formicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FURNICÁRE, furnicări, s.f. Acţiunea de a furnica şi rezultatul ei. – V. furnica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FURNICÁR1, furnicare, s.n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăposteşte o colonie de furnici; muşuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un muşuroi. 2. Fig. Mulţime (de oameni) care mişună. – Lat. *formicarius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FURNICÁR2, furnicari, s.m. 1. (Ornit.) Albinărel. 2. Mamifer din America de Sud, cu capul lung şi îngust, cu botul ascuţit, cu limba lungă şi cleioasă, care se hrăneşte cu furnici (Myrmecophaga jubata).Furnică + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FURNICÁ pers. 3. furnícă 1. intranz. (despre fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere; a foi; a forfoti; a fojgăi; a mişuna; a foşni; a roi. ♢ ~ de lume a fi ticsit de lume. 2. tranz. (persoane) A irita printr-o senzaţie neplăcută de mâncărime sau înţepare a pielii. /<lat. formicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FURNICÁR1 ~e n. 1) Movilă mică de pământ în care trăieşte o colonie de furnici; muşuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movilă. 3) fig. Mulţime de oameni sau de animale care mişună. /<lat. formicarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FURNICÁR2 ~i m. Mamifer exotic cu botul alungit şi îngust, cu limbă lungă şi lipicioasă, care se hrăneşte cu furnici. /furnică + suf. -ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

furnicá vb., ind. prez. 3 sg. furnícă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

furnicáre s. f., g.-d. art. furnicării; pl. furnicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

furnicár (muşuroi) s. n., pl. furnicáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

furnicár (zool.) s. m., pl. furnicári
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FURNICĂ ÁLBĂ s. v. termită.
(Dicţionar de sinonime)

FURNICÁ vb. 1. v. forfoti. 2. (reg.) a înfurnica. (Îl ~ pielea.)
(Dicţionar de sinonime)

FURNICÁRE s. v. forfotă.
(Dicţionar de sinonime)

FURNICÁR s. 1. muşuroi. (Un furnicar de furnici.) 2. v. prigorie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fu fur furn furni furnic

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare nicare