furt dex - definiţie, sinonime, conjugare

furt

[Sinonime]
FURT, furturi, s.n. Infracţiune care constă în însuşirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoţie, furătură. – Din lat. furtum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FURT ~uri n. Delict constând în însuşirea (pe ascuns) a unor lucruri străine; hoţie. /<lat. furtum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

furt (fúrturi), s.n. – Hoţie, infracţiune. – Mr. furtu. Lat. fŭrtum (Puşcariu 685; Candrea-Dens., 691; REW 3606; cf. DAR), cf. it., port. furto, prov., cat. furt, sp. hurto. În rom. nu este atestat uzul său popular, decît prin intermediul der. său furtişag, s.n. (hoţie, furt), folosit din sec. XVI. Cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 279.
(Dicţionarul etimologic român)

furt s. n., pl. fúrturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FURT s. 1. furat, furătură, hoţie, pungăşeală, pungăşie, (livr.) rapt, (pop. şi fam.) hoţomănie, (pop.) tâlhărie, (reg.) robălie, (înv. şi fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tâlhărăşug, tâlhărire, tâlhărşag, tâlhuşag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coţcărie, şterpeleală, şterpelire, (arg.) mangleală, şuteală. (A comite un ~.) 2. sustragere, (rar) sustracţie, (fam.) subtilizare, şterpelire. (~ul unei sume de bani.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fu fur

Cuvinte se termină cu literele: rt urt