furură

FURÚRĂ, fururi, s.f. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spaţiul dintre două elemente de construcţie solidarizate între ele. – Din fr. fourrure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FURÚRĂ s.f. 1. (Constr.) Placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcţie. 2. Bucată de blană din mai multe piei, folosită drept căptuşeală la paltoane; misadă. [< fr. fourrure].
(Dicţionar de neologisme)

FURÚRĂ s. f. 1. placă de lemn sau de metal destinată umplerii golurilor dintre elementele de construcţie. 2. blană din mai multe piei, drept căptuşeală la paltoane. (< fr. fourrure)
(Marele dicţionar de neologisme)

furúră s. f., g.-d. art. furúrii; pl. furúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)