fuscel dex - definiţie, sinonime, conjugare
FUSCÉL, fuscei, s.m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de ţesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fuşcél, fuştél s.m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băţ, ţăruş”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUŞCÉL s.m. v. fuscel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FUSCÉ//L ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuinţări. /<lat. fusticellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fuscél (fuscéi), s.m. – 1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la maşina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fuşcel, fuştel, fuştei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Puşcariu 691; REW 3618; DAR). Fuşoi, s.m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fuşeu, s.m. (şipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîştiu, s.m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuşte, este o var. contaminată de încrucişarea cu fîş. Der. foşălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinţii (fuscei) dărăcitorului”; foşălău, s.n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuşte.
(Dicţionarul etimologic român)

fuscél s. m., pl. fuscéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiţă, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de ţesut.) 3. (prin Transilv.) şiştoare. (~ la loitre.)
(Dicţionar de sinonime)

FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fu fus fusc fusce

Cuvinte se termină cu literele: el cel scel uscel