FUSCÉL, fuscei, s.m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de ţesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapă. [Var.: fuşcél, fuştél s.m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „băţ, ţăruş”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUŞCÉL s.m. v. fuscel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUSCÉ//L ~i m. 1) Fiecare dintre barele orizontale ale unei scări de lemn. 2) Vergea de lemn având diferite întrebuinţări. /<lat. fusticellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fuscél (fuscéi), s.m. – 1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la maşina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fuşcel, fuştel, fuştei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Puşcariu 691; REW 3618; DAR). Fuşoi, s.m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fuşeu, s.m. (şipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîştiu, s.m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuşte, este o var. contaminată de încrucişarea cu fîş. Der. foşălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinţii (fuscei) dărăcitorului”; foşălău, s.n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuşte.
(Dicţionarul etimologic român)
fuscél s. m., pl. fuscéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiţă, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de ţesut.) 3. (prin Transilv.) şiştoare. (~ la loitre.)
(Dicţionar de sinonime)
FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUŞCÉL s.m. v. fuscel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fuscél (fuscéi), s.m. – 1. Vergea, nuia. – 2. Treaptă de scară. – 3. Vergea în general (la greblă, la loitra carului, la maşina de urzit). – 4. Tulpina de ceapă. – 5. Par, prăjină. – Var. fuşcel, fuştel, fuştei. Lat. *fustĭcĕllus, dim. de la fustis (Candrea-Dens., 706; cf. Puşcariu 691; REW 3618; DAR). Fuşoi, s.m. (tulpină) este rezultatul unei reduceri de la *fuscioi, ca fuşeu, s.m. (şipcă, stinghie), de la *fusceu. Fîştiu, s.m. (tulpina de usturoi), pus în legătură de DAR cu fuşte, este o var. contaminată de încrucişarea cu fîş. Der. foşălui, vb. (Bucov., a scărmăna lîna), probabil în loc de *fuscelui „a trece lîna printre dinţii (fuscei) dărăcitorului”; foşălău, s.n. (Bucov., dărăcitor). – Din rom. provine mag. fustély (Candrea, Elemente, 404). Cf. fuşte.
(Dicţionarul etimologic român)
fuscél s. m., pl. fuscéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FUSCÉL s. (TEHN.) 1. spiţă, treaptă, (reg.) cui, pretcă, stinghie. (~ al unei scări de lemn.) 2. vergea, (reg.) joardă. (~ la războiul de ţesut.) 3. (prin Transilv.) şiştoare. (~ la loitre.)
(Dicţionar de sinonime)
FUSCÉL s. v. bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă.
(Dicţionar de sinonime)