fúte [At: (a.1628) DRHB XXII, 62, ap. TDRG / V: ~tá / Pzi: fut / E: ml futuere] (Pop) 1-2 vtr (Tr) A avea raporturi sexuale. 3 vt (Fam) A obliga pe cineva la eforturi prea mari Si: (fam) a freca (22). 4 vt (Fam) A certa. 5 vt (Fam) A înşela. 6 vt (Fam; şîe a fute la cap sau la icre sau la melodie) A agasa. 7 vt (Şi îae) A plictisi. 8 vt (Fam; îe) A(-şi) fute timpul (sau vremea) A pierde timpul (vremea). 9 vt (Îe) A fute una (sau o bătaie) A da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva. 10 vi (Fam; îe) A i-o fute cuiva A se răzbuna pe cineva Si: (pfm) a i-o trage cuiva. 11 vt (Fam; şfg) A învinge. 12 vt (Fam; gmţ) A face. 13 vt (Fam; gmţ; şîe a fute treaba) A lucra prost. 14 vt (Fam) A distruge. 15 vt (Îc) fute-vânt Om de nimic. 16 sf (Orn; îac) Codobatură (Motacilla alba).
(Micul dicţionar academic)
fúte (fut, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Puşcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. hoder, port. foder. – Der. futai, s.n. (Arg., copulaţie, coit); futevînt, s.m. (codobatură; leneş, trîndav), cf. it. fottivento „”nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.„ (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credinţa populară că anumite fiinţe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).
(Dicţionarul etimologic român)
FÚTE, fut, vb. III. Tranz. (Vulg.) A realiza actul sexual un bărbat cu o femeie. ♢ (În forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ắtu-, tu-) Formulă de imprecaţie (fútu-ţi mama ta, fútu-i mama lui, etc.). (din lat. futuĕre; cf. fr. foutre, sp. joder, it. fottere, cat. fotre)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
fute, fut (obs.) I. v.t. 1. (d. bărbaţi) a avea contact sexual (cu cineva). 2. (fig.) a strica (ceva). 3. (fig.) a bate (pe cineva); a nenoroci (pe cineva). II. v.r. (d. oameni) a avea contact sexual (cu un partener de sex). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
futut,- ă, futuţi, -te adj. (obs.) 1. (d. oameni) care a avut un contact sexual. 2. (d. lucruri) stricat, defect. 3. (d. oameni) băut; nenorocit, distrus. 4. (tox.) aflat sub influenţa unei supradoze de substanţe narcotice; năuc, drogat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Micul dicţionar academic)
fúte (fut, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. Lat. fut(u)re (Puşcariu 692; Candrea-Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. hoder, port. foder. – Der. futai, s.n. (Arg., copulaţie, coit); futevînt, s.m. (codobatură; leneş, trîndav), cf. it. fottivento „”nume dat mai multor păsări, ca Caprimulgus europaeus, Hydrochelidon nigra, etc.„ (G. R. Riegler, Miscellanea Schuchardt, 8, explică acest nume prin credinţa populară că anumite fiinţe se reproduc fără coit; ipoteză greu de aplicat pentru păsări).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)
fute, fut (obs.) I. v.t. 1. (d. bărbaţi) a avea contact sexual (cu cineva). 2. (fig.) a strica (ceva). 3. (fig.) a bate (pe cineva); a nenoroci (pe cineva). II. v.r. (d. oameni) a avea contact sexual (cu un partener de sex). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
futut,- ă, futuţi, -te adj. (obs.) 1. (d. oameni) care a avut un contact sexual. 2. (d. lucruri) stricat, defect. 3. (d. oameni) băut; nenorocit, distrus. 4. (tox.) aflat sub influenţa unei supradoze de substanţe narcotice; năuc, drogat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)