FUZÉE, fuzee, s.f. Corp de formă aerodinamică, capabil să înainteze în atmosferă datorită forţei de reacţie a gazelor arse care ies dintr-un efuzor. – Din fr. fusée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUZÉE s.f. Corp de formă aerodinamică, care poate înainta în atmosferă datorită forţei de reacţie a gazelor arse care ies dintr-un efuzor; rachetă (2) [în DN]. [Pron. -ze-e, pl. invar., var. fuzeu s.n. / < fr. fusée].
(Dicţionar de neologisme)
FUZÉU s.n. v. fuzee.
(Dicţionar de neologisme)
FUZÉE s. f. corp aerodinamic, care poate înainta în atmosferă datorită forţei de reacţie a gazelor arse evacuate printr-un efuzor. (< fr. fusée)
(Marele dicţionar de neologisme)
fuzée s. f., art. fuzéea, g.-d. art. fuzéei; pl. fuzée
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FUZÉE s.f. Corp de formă aerodinamică, care poate înainta în atmosferă datorită forţei de reacţie a gazelor arse care ies dintr-un efuzor; rachetă (2) [în DN]. [Pron. -ze-e, pl. invar., var. fuzeu s.n. / < fr. fusée].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
FUZÉE s. f. corp aerodinamic, care poate înainta în atmosferă datorită forţei de reacţie a gazelor arse evacuate printr-un efuzor. (< fr. fusée)
(Marele dicţionar de neologisme)
fuzée s. f., art. fuzéea, g.-d. art. fuzéei; pl. fuzée
(Dicţionar ortografic al limbii române)