FÂNÁŢ, fânaţuri, s.n. (Pop.) 1. Fâneaţă. 2. Fân. [Pl. şi: fânaţe] – Lat *fenacium.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
fânáţ s. n., pl. fânáţuri/fânáţe(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:FÂNÁŢ s. cositură, fâneaţă, (Transilv. şi Ban.) prat. (Loc de ~.)(Dicţionar de sinonime)