fărâmei
[Sinonime]
FĂRẤMĂ, fărâme, s.f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucăţelele în care s-a împărţit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ♢ Expr. A (se) face (mici sau mii şi) fărâme = a (se) sfărâma. – Cf. alb. t h ë r r i m e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FĂRÂM//Ă ĕ f. 1) Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.). 2) fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. O ~ de nădejde. /cf. alb. thërrime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fărâmă s.f., g.-d. art. fărâmei; pl. fărâme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FĂRÂMĂ s. 1. v. bucăţică. 2. v. firimitură. 3. v. pic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FĂRÂM//Ă ĕ f. 1) Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.). 2) fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. O ~ de nădejde. /cf. alb. thërrime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FĂRÂMĂ s. 1. v. bucăţică. 2. v. firimitură. 3. v. pic.
(Dicţionar de sinonime)