fărâmiţării

FĂRÂMIŢÁRE, fărâmiţări, s.f. Acţiunea de a (se) fărâmiţa şi rezultatul ei. – V. fărâmiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

fărâmiţáre s. f., g.-d. art. fărâmiţării; pl. fărâmiţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
FĂRÂMIŢÁRE s. v. mărunţire.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: fa far fara faram farami

Cuvinte se termină cu literele: ii rii arii tarii itarii