gâdilătură

GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s.f. Faptul de a gâdila; senzaţie particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s.f.] – Gâdila + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

gâdilătúră s. f., g.-d. art. gâdilătúrii; pl gâdilătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GÂDILĂTÚRĂ s. v. gâdilare.
(Dicţionar de sinonime)