gâdilici
GÂDILÍCI s.n. (Pop. şi fam.; în expr.) A avea gâdilici la limbă, se spune despre un om care vorbeşte (prea) mult, care nu se poate abţine să nu vorbească. – Gâdila + suf. -ici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÂDILÍCI n. fam.: A avea ~ la limbă a vorbi multe şi de toate; a avea mâncărime de limbă. /a (se) gâdila + suf. ~ici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gâdilici, gâdilici s.m. meşter sau ucenic care lucrează încet. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gâdilíci s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÂDILÍCI n. fam.: A avea ~ la limbă a vorbi multe şi de toate; a avea mâncărime de limbă. /a (se) gâdila + suf. ~ici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
gâdilíci s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)