gâfâi dex - definiţie, sinonime, conjugare
GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂFÂÍ, gâfâi, vb. IV. Intranz. A respira des şi greu (în urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, maşini etc.) A produce un zgomot caracteristic, înfundat şi greoi. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GAF//Á ~éz 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GÂFÂÍ gâfâi intranz. 1) A respira cu zgomot, des şi greu (din cauza oboselii, a bolii etc.). 2) fig. (despre locomotive, maşini etc.) A evacua brusc şi cu intermitenţe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a pufăi. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gîfîí (gấfâi, gâfâít), vb. – A respira des şi greu. Creaţie expresivă. – Der. gîfă, s.m. (Banat, poreclă dată persoanelor grase care respiră greu); gîfîit, s.n. (gîfîială); gîfîială, s.f. (acţiunea de a gîfîi); gofăi, vb. (a gîfîi).
(Dicţionarul etimologic român)

GAFÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].
(Dicţionar de neologisme)

GAFÁ vb. intr. a face o gafă2. (< fr. gaffer)
(Marele dicţionar de neologisme)

gafá vb., ind. prez. 1 sg. gaféz, 3 sg. şi pl. gafeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gâfâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. gâfâie, imperf. 3 sg. gâfâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂFÂÍ vb. a pufăi, a sufla, (reg.) a răsufla. (~ după atâta alergătură.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gaf gafa

Cuvinte se termină cu literele: ai fai afai