gâgâire dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâşte sau raţe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formaţie onomatopeică. Cf. g a [ g a ].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂGÂÍRE, gâgâiri, s.f. Acţiunea de a gâgâi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic scos de gâşte (şi de raţe); gâgâit, gâgâitură. – V. gâgâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GÂGÂÍ pers. 3 gâgâie intranz. (despre gâşte) A scoate sunete prelungi şi repetate, caracteristice speciei; a face „ga-ga-ga”. [Var. găgăi] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gâgâí/găgăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. gâgâie/găgăie, imperf. 3 sg. gâgâiá/găgăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gâgâíre/găgăíre s. f., g.-d. art. gâgâírii/găgăírii; pl. gâgâíri/găgăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găgăíre v. gâgâire
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂGÂÍRE s. v. gâgâit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gag gaga gagai gagair

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire gaire agaire