gâgâit dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÂGÂÍ, pers. 3 gấgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâşte sau raţe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formaţie onomatopeică. Cf. g a [ g a ].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂGÂÍT, gâgâituri, s.n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâşte (şi de raţe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GÂGÂÍ pers. 3 gâgâie intranz. (despre gâşte) A scoate sunete prelungi şi repetate, caracteristice speciei; a face „ga-ga-ga”. [Var. găgăi] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÂGÂÍT ~uri n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâşte. /v. a gâgâi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gâgâí/găgăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. gâgâie/găgăie, imperf. 3 sg. gâgâiá/găgăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gâgâít s. n., pl. gâgâíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂGÂÍT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâştelor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gag gaga gagai

Cuvinte se termină cu literele: it ait gait agait