gâlceavă

GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s.f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situaţie creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂLC//EÁVĂ ~évi f. Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă. [G.-D. gâlcevii] /<bulg. gălţava
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gîlceávă (gâlcévi), s.f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrşire sl. şi neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. şi Berneker 367). După Conev 95 şi DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreţ); gîlcevitor, adj. (certăreţ). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arţăgos” (Candrea, Elemente, 408).
(Dicţionarul etimologic român)

gâlceávă s. f., g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GÂLCEÁVĂ s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, nemţişor, scandal, surguci, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
(Dicţionar de sinonime)