gâlcevitor

GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Pop.) (Om) certăreţ. – Gâlcevi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂLCEVIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se gâlceveşte; predispus să facă gâlceavă; certăreţ; arţăgos; buclucaş; scandalagiu. /a gâlcevi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gâlcevitór adj. m., s. m., pl. gâlcevitóri; f. sg. şi pl. gâlcevitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GÂLCEVITÓR adj., s. v. certăreţ.
(Dicţionar de sinonime)

GÂLCEVITÓR adj., s. v. cârcotaş, şicanator.
(Dicţionar de sinonime)