gând dex - definiţie, sinonime, conjugare

gând

[Sinonime]
GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ♢ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-şi lua (sau a-şi muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunţa la orice speranţă. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a şovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-şi face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginaţie, fantezie; inspiraţie. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieşit din gând. ♢ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am aşteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aştepţi. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenţie, plan. A venit cu gând bun. ♢ Expr. A-şi pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenţii rele faţă de cineva. A-l bate (sau a-l paşte etc.) gândul = a intenţiona, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorinţă, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂND ~uri n. 1) Rezultat al procesului de gândire; idee; cuget. ♢ Ca ~ul foarte repede. A-l frământa (sau a-l apăsa) pe cineva ~ul a fi obsedat de un gând. 2) Concentrare a activităţii psihicului asupra unui lucru; meditare; gândire. ♢ A sta dus pe ~uri (a cădea pe ~uri) a medita la ceva. A sta la ~uri a şovăi. A pune (pe cineva) pe ~uri a îngrijora. Nici cu ~ul fără a bănui ceva; pe neaşteptate. 3) Loc unde se produce gândirea; minte; memorie. ♢ A-i da (sau a-i veni, a-i trece) în (sau prin) ~ a-i veni brusc o idee. În ~ fără a rosti cuvintele în voce. 4) Pornire interioară conştientă însoţită de un efort volitiv (de a înfăptui ceva); intenţie. ♢ A-şi pune în (sau de) ~ a hotărî. A pune ~ rău (cuiva) a avea intenţii rele faţă de cineva. A fi într-un ~ cu cineva a avea aceleaşi dorinţe. A-l paşte un ~ a-l preocupa o idee. 5) Consideraţie a unei persoane (despre cineva sau ceva); punct de vedere particular; judecată; părere; opinie. Ce ~uri ai despre aceasta? 6) Senzaţie de satisfacere a gustului; voie; chef; plăcere; plac. /<ung. gond
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gînd (gấnduri), s.n. – 1. Idee. – 2. Meditaţie, reflecţie. – 3. Preocupare, grijă. – 4. Opinie, părere. – 5. Intenţie, hotărîre. – 6. Spirit, inteligenţă. Mag. gond (Cihac, II, 500; Gáldi, Dict., 90; DAR). Sec. XVII. – Der. gîndi, vb. (a se gîndi, a medita, a reflecta; a fi de părere, a considera, a avea intenţia, a-şi propune); gîndire, s.f. (gînd, idee; reflecţie); negîndire, s.f. (înv., lipsă de gîndire); gînditor, adj. (meditativ, preocupat); gîndului, vb. (a gîndi), în Mold., rar, direct din mag. gondolni; îngîndura, vb. (a pune pe gînduri, a îngrijora).
(Dicţionarul etimologic român)

gând s. n., pl. gânduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂND s. 1. v. minte. 2. v. concepţie. 3. v. închipuire. 4. v. intenţie.
(Dicţionar de sinonime)

GÂND s. v. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, vorbă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gan

Cuvinte se termină cu literele: nd and