gândire dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. A-şi forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ♢ Expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă. ♦ Intranz. şi tranz. A concepe, a crea ceva (abstract sau concret). 2. Refl. şi intranz. A se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva. 3. Tranz. şi intranz. A-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...). 4. Tranz. şi refl. A lua în considerare (că...), a-şi da seama (că...). 5. Refl. A intenţiona (să...). ♦ Tranz. (Reg.) A dori, a spera. – Din gând.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂNDÍRE gândiri, s.f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noţiuni, judecăţi, teorii etc. ♢ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realităţii obiective; spirit, conştiinţă. 3. Idee, gând (1), cuget; meditaţie, reflecţie. 4. Imaginaţie, fantezie. – V. gândi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GÂND//Í ~ésc 1. intranz. 1) A crea idei despre obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare. 2) A-şi aplica reflecţia; a reflecta; a medita. 3) A fi cu gândul; a fi cuprins de îngrijorare; a păsa; a se îngrijora. 2. tranz. 1) A găsi de cuviinţă; a crede; a socoti; a considera. 2) A proiecta în gând; a avea în intenţie; a intenţiona; a dori. /Din gând
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GÂND//Í mă ~ésc intranz. 1) A fi conştient (de ceva); a-şi da seama. 2) A-şi aduce aminte, evocând în memorie sau în imaginaţie. ~ la anii de şcoală. /Din gând
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÂNDÍR//E ~i f. 1) v. A GÂNDI şi A SE GÂNDI. 2) Facultate superioară a creierului omenesc de a reflecta în mod abstract şi generalizat realitatea obiectivă. 3) Concentrare a activităţii psihicului asupra unui lucru; meditare; gând. 4) Capacitatea de a-şi închipui ceva în mod creator; imaginaţie creatoare; fantezie. /v. a gândi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

camera de gândire expr. (deţ.) izolator. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gândí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gândésc, imperf. 3 sg. gândeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gândeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gândíre s. f., g.-d. art. gândírii; pl. gândíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂNDÍ vb. 1. v. chibzui. 2. a chibzui, a judeca, a socoti, (înv. şi reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. v. considera. 4. v. concepe. 5. v. inventa. 6. v. bănui.
(Dicţionar de sinonime)

GÂNDÍRE s. 1. v. cugetare. 2. (FILOZ.) conştiinţă, cuget, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunoştinţă, ştiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţiunea de ~.) 3. v. minte. 4. v. judecată. 5. v. chibzuire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gan gand gandi gandir

Cuvinte se termină cu literele: re ire dire ndire andire