gânditor
[Sinonime]
GÂNDITÓR, -OÁRE, gânditori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care este cufundat în gânduri, predispus la meditaţie; îngândurat, meditativ. ♦ Absent; distrat. 2. S.m. şi f. Persoană care reflectează asupra problemelor vieţii; filozof. ♦ Spec. Filozof. – Gândi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÂNDIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care gândeşte; copleşit de gânduri; cugetător; îngândurat. /a (se) gândi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GÂNDITÓR2 ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale societăţii şi naturii, străduindu-se să lanseze idei noi şi originale; cugetător. /a (se)gândi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; f. sg. şi pl. gânditoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÂNDITÓR s., adj. 1. s. v. filozof. 2. s. v. înţelept. 3. adj. v. reflexiv. 4. adj. v. îngândurat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÂNDIT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care gândeşte; copleşit de gânduri; cugetător; îngândurat. /a (se) gândi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gânditór adj. m., s. m., pl. gânditóri; f. sg. şi pl. gânditoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÂNDITÓR s., adj. 1. s. v. filozof. 2. s. v. înţelept. 3. adj. v. reflexiv. 4. adj. v. îngândurat.
(Dicţionar de sinonime)