gânguri dex - definiţie, sinonime, conjugare
GANG, ganguri, s.n. Loc de trecere aflat sub o construcţie, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÁNGUR s.m. v. grangur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GRÁNGUR, granguri, s.m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp şi negre pe aripi şi pe coadă (la bărbătuş) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb şi aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ştab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s.m.] – Lat. galgulus (=galbulus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei şi turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GANG ~uri n. 1) Loc de trecere la nivelul terenului între clădiri sau pe sub bolta unei case cu mai multe etaje. 2) Încăpere lungă şi îngustă într-o clădire de-a lungul unei serii de camere care serveşte ca loc de trecere şi de legătură între camere; coridor; culoar. /<germ. Gang
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GRÁNGUR ~i m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben şi negru la mascul şi verde împestriţat cu alb la femelă (care trăieşte în păduri şi livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă. /<lat. galgulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GÂNGUR//Í ~ésc intranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoţând sunete puţin articulate. 2) (despre porumbei şi turturele) A scoate sunete prelungi şi repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gang (gánguri), s.n. – Coridor, culoar, loc de trecere. germ. Gang. Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)

GANG s.n. (Rar) Bandă organizată de răufăcători; gaşcă. [< americ. gang – echipă].
(Dicţionar de neologisme)

GANG1 s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ. Gang)
(Marele dicţionar de neologisme)

GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gaşcă. (< engl., fr. gang)
(Marele dicţionar de neologisme)

gang s. n., pl. gánguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

grángur s. m., pl. gránguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gângurí vb., ind. prez. 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gângureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GANG s. v. coridor.
(Dicţionar de sinonime)

GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnişor, pişcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.
(Dicţionar de sinonime)

GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a sopeltivi, (prin Olt.) a ştiorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gan gang gangu gangur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri guri nguri anguri