gângurire dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei şi turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂNGURÍRE, gânguriri, s.f. Faptul de a gânguri; gângurit. – V. gânguri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GÂNGUR//Í ~ésc intranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoţând sunete puţin articulate. 2) (despre porumbei şi turturele) A scoate sunete prelungi şi repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gângurí vb., ind. prez. 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gângureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gânguríre s. f., g.-d. art. gângurírii; pl. gânguríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a sopeltivi, (prin Olt.) a ştiorlâcăi. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
(Dicţionar de sinonime)

GÂNGURÍRE s. 1. v. gângurit. 2. v. uguit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gan gang gangu gangur

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire gurire