gânj dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÂNJ, gânjuri (gânji), s.n. (m.) (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc şi apoi răsucită, care se foloseşte ca frânghie. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂNJ ~uri n. pop. 1) Nuia trecută prin foc şi răsucită, folosită la ţară pentru legat (în loc de frânghie). 2) Frânghie împletită dintr-o astfel de nuia. [Pl. şi gânji] /<bulg. găž
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gînj (gấnji), s.m. – Nuia care serveşte pentru a lega. Sl. *gązĭ (Cihac, II, 447; cf. Vasmer, I, 318), cf. rus. guz; cf. şi cujbă şi vînj. – Der. gîngei, s.n. (bîtă; mîner al furcii de tors; sfincter al vezicii; butuc la roata morii de grîu); gînjui, vb. (a strîmba); (în)gînju(lu)i, vb. (a strîmba); gînjia, vb. refl. (a se îndoi). Cf. şi ghiuj.
(Dicţionarul etimologic român)

gânj s. n./s. m., pl. gânjuri/gânji
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂNJ s. (TEHN.) (reg.) gujbă, peteucă, (prin Munt.) sucitură. (~ la căruţă.)
(Dicţionar de sinonime)

GÂNJ s. v. apărătoare, chingă, coardă, cocârlă, crivac, potâng, râncă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gan

Cuvinte se termină cu literele: nj anj