gârbaci

GÂRBÁCI, gârbace, s.n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂRBÁC//I ~e n. Bici împletit din curele sau din vine de bou. /<turc. kirbaç, bulg. gărbaţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gârbáci (gârbáce), s.n. – Bici. – Mr. gărbace, megl. grăbaci. Tc. kirbaç (Meyer 119; Şeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378), cf. ngr. ϰουρμπάτσι, alb. gërbac, bg. gărbač, sb., rut. korbač, pol. karbacz, mag. korbács, germ. Karbatsche (› fr. cravache), sp. corbacho (› fr. courbache), cf. Eguilaz 382. Din forma mag. provine var. corbaci, dublet folosit în Trans. (Gáldi, Dict., 121). Este dublet al lui cravaşe, s.f. (bici), din fr. cravache, cu der. cravaşa, vb. (a bate cu biciul).
(Dicţionarul etimologic român)

gârbáci s. n., pl. gârbáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gârbăcí, gârbăcésc, vb. IV (pop.) a bate cu gârbaciul.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)