gârbovi

GÂRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrâneţe); gârbovit. – Din bg. gărbav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ♢ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂRBOV ~ă (~i, ~e) (despre oameni) Care este cu spatele încovoiat (de bătrâneţe, de greutate etc.); ghebos; grebănos. /<bulg. gărbav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GÂRBOV//Í ~ésc tranz. A face să se gârbovească; a gheboşa; a cocoşa; a cocârja. /Din gârbov
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GÂRBOV//Í mă ~ésc intranz. A-şi încovoia spatele (de bătrâneţe, de greutăţi etc.); a deveni gârbov; a se gheboşa; a se cocoşa; a se cocârja. /Din gârbov
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gîrbóv (gấrbovă), adj. – Adus de spate. – Mr. gîrbuv. Sl. grŭbavŭ (Cihac, II, 115), cf. bg. gărbav, sb. grbav (Daničič, III, 392). – Der. gîrbovi, vb. (a îndoi; a se îndoi spatele sub povara anilor); (în)gîrbovit, adj. (gîrbov); gîrbovie, s.f. (bătrîneţe); gîrbovitor, adj. (care îndoaie spatele); gîrbovenie (var. gîrboveală,) s.f. (bătrîneţe); gîrboveană, s.f. (Trans., articulaţie a genunchiului); gîrjob (var. gîrjobat, (în)cîrjob(at), cîrlobat), adj. (adus de spate), încrucişare cu cîrje (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)

gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. sg. gârbovă, pl. gârbove
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gârboví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gârbovésc, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gârboveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GÂRBOV adj. 1. v. gârbovit. 2. v. adus.
(Dicţionar de sinonime)

GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoşa, a se gheboşa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneţii.)
(Dicţionar de sinonime)