GÂSCÁR, gâscari, s.m. (Rar) Bărbat sau băiat care păzeşte gâştele. – Gâscă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÂSCÁR ~i m. Persoană care paşte gâştele. / gâscă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
găşcar, -ă, găşcari, -e adj. 1. sociabil. 2. înţelegător, cumsecade. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gâscár s. m., pl. gâscári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÂSCÁR ~i m. Persoană care paşte gâştele. / gâscă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
gâscár s. m., pl. gâscári
(Dicţionar ortografic al limbii române)