gâtuitură

GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s.f. Parte, zonă, porţiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂTUITÚR//Ă ~i f. Parte îngustată a unui lucru. /a gâtui + suf. ~(i)tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gâtuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GÂTUITÚRĂ s. 1. v. sugrumătură. 2. (concr.) gâtuire, sugrumătură. (~ unui flacon.)
(Dicţionar de sinonime)