GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăţa, a găbui. ♦ A fura. – Cf. g ă b u i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GĂBJ//Í ~ésc tranz. pop. (fiinţe) A prinde pe neaşteptate şi cu putere. /v. a găbui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
găbjí vb. ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 sg. şi. pl. găbjeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GĂBJ//Í ~ésc tranz. pop. (fiinţe) A prinde pe neaşteptate şi cu putere. /v. a găbui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
(Dicţionar de sinonime)