gábur (-ri), s.m. – 1. (Trans.) Tont, prost. – 2. (Trans.) Conte. Mag. Gábor „Gabriel”. Cf. gabor. După REW 3630, din săs. gabur „ţăran”.
(Dicţionarul etimologic român)
gắbur1, gắburi, s.m. (reg.) 1. prost, prostovan. 2. grof, conte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
gắbur2, gắburi, s.m. (reg.) ţăran sas.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
gắbur1, gắburi, s.m. (reg.) 1. prost, prostovan. 2. grof, conte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)