găinaț dex - definiţie, sinonime, conjugare
GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-şi lepăda găinaţul; a se găinăţa. [Pr.: gă-i-] – Din găinaţ (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-. – Var.: găiní vb. IV] – Din găină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂINÁŢ, găinaţuri (găinaţi), s.n. (m.) Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i-] – Lat. [stercus] gallinaceum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂINÁŢ ~uri n. Excrement de pasăre. [Pl. şi găinaţe] /<lat. gallinaceum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

găináţ (-ţi), s.m. – Excrement de găină, şi de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Puşcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăţa, vb. (a-şi lepăda păsările găinaţul).
(Dicţionarul etimologic român)

găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găiná vb., ind. prez. 3 sg. găineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-sălbátică (găină-de-munte) s. f., pl. găíni-sălbátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găináţ s. n., pl. găináţuri/găináţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GĂÍNA s. art. v. pleiadele.
(Dicţionar de sinonime)

GĂINÁ vb. v. găinăţa.
(Dicţionar de sinonime)

GĂINĂ-CU-MĂRGĂRITÁRE s. v. bibilică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gai gain gaina

Cuvinte se termină cu literele: at nat inat ainat