găinare

GĂINÁ¹, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-şi lepăda găinaţul; a se găinăţa. [Pr.: gă-i-] – Din găinaţ (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂINÁ², găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-. – Var.: găiní vb. IV] – Din găină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

găína-lui-Dumnezéu (insectă) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găiná vb., ind. prez. 3 sg. găineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-sălbátică (găină-de-munte) s. f., pl. găíni-sălbátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găináre s.f. (reg.) boală de găini; lâncezeală, bolire, picuială.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
GĂÍNA s. art. v. pleiadele.
(Dicţionar de sinonime)

GĂINÁ vb. v. găinăţa.
(Dicţionar de sinonime)

GĂINĂ-CU-MĂRGĂRITÁRE s. v. bibilică.
(Dicţionar de sinonime)