GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s.n. (Reg.) Boţ, cocoloş, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s.n.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂLĂM//ÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boţ; cocoloş. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămăşiţe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmăşeală. [Var. golomoz] /cf. golomoţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
galamoz, galamozuri s.n. anticoncepţional. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gălămóz/golomóz (bot.) s. m., pl. gălămóji/golomóji
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂLĂM//ÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boţ; cocoloş. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămăşiţe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmăşeală. [Var. golomoz] /cf. golomoţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
gălămóz/golomóz (bot.) s. m., pl. gălămóji/golomóji
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze
(Dicţionar ortografic al limbii române)