gălbeji
[Conjugare]
GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la faţă. – Din gălbează (cu sensul după galben).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GĂLBÉJ//I ~ésc tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE GĂLBEJ//Í mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la faţă); a se îngălbeni. 2) (despre erbivore, în special despre oi) A se îmbolnăvi de gălbează; a căpăta gălbează. /Din gălbează
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gălbejí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gălbejésc, imperf. 3 sg. gălbejeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gălbejeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GĂLBÉJ//I ~ésc tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gălbejí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gălbejésc, imperf. 3 sg. gălbejeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gălbejeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)