gălbenele dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâiei etc. ♢ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în ţările tropicale, transmisă de o specie de ţânţari, caracterizată prin febră şi prin colorarea pielii în galben (2). ♢ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoţii sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) ameţeală, a i se face rău. ♦ (Despre faţa omului sau despre alte părţi ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Şarg. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu şi verde. ♦ Substanţă, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ♢ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuinţată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obţinerea verdelui. 3. S.m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat şi în ţările româneşti. 4. S.f. (În sintagma) Galbenă de Odobeşti = specie de viţă de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂLBENEÁ, gălbenele, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate şi dinţate, cu flori galbene, care creşte în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate şi cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ♢ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri şi cu flori galbene-aurii, care creşte în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri şi cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguieţe şi cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) dreţe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂLBENEÁLĂ, (1) gălbeneli, (2) gălbenele, s.f. (Pop.) 1. Paliditate, paloare (a feţei). 2. Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). – Gălbeni + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ♢ A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea ameţeli. /<lat. galbinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÁLBEN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ♢ Rasă(sau mongoloidă) populaţie din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în ţările tropicale de către ţânţari. 2) (despre faţă sau despre alte părţi ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). ♢ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÁLBEN3 ~i m. înv. Monedă de aur străină cu circulaţie şi în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GĂLBEN//EÁ ~éle f. 1) Plantă erbacee, cu tulpina groasă şi înaltă, având frunze crestate şi flori galbene, care creşte în locuri umede. 2) la pl. Plantă erbacee cu frunze palmate şi cu flori galbene-aurii, cultivată în scopuri decorative şi medicinale. /galben + suf. ~ea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GĂLBEN//EÁLĂ ~éli f. 1) Aspect palid (al feţei); paliditate; paloare. 2) Vopsea de culoare galbenă extrasă, în special, din plante. /galbeni + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gálben (gálbenă), adj. – 1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S.m. şi f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime şi valoare variabilă. – 6. (S.f.) Varietate de struguri de provenienţă din Odobeşti. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Puşcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaş, s.m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s.f. (icter; rar, gălbenuş; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s.f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s.m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s.f. (hreniţă, Nasturtium); gălbinică, s.f. (muşeţel, Matricaria chamomilla); gălbeneţ, s.n. (galbeni, bănet); gălbeneţ (var. gălbineţ), adj. (oacheş); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniţă, s.f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuş, s.m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuş, s.n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuţ, s.m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s.m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucişare cu alburiu; gălbenime, s.f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-şi pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).
(Dicţionarul etimologic român)

cartonaş galben expr. 1. (în fotbal) ultimul avertisment dat de arbitru unui jucător pentru o abatere gravă de la regulamentul de joc. 2. (pub.) sancţionarea unui act politic reprobabil de către o organizaţie sau de către opinia publică. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

rutişór gálben s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

in gálben s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crin-gálben s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gálben adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gálbenă, pl. gálbene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gálben (monedă) s. m., pl. gálbeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gálben (culoare) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

imortélă gálbenă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găinúşă-gálbenă (bot.) s. f., art. găinúşa-gálbenă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rújă-gálbenă s. f., pl. ruji-gálbene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sugél-gálben s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dósnică-gálbenă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gălbeneá (bot. ) s. f., art. gălbeneáua, g.-d. art. gălbenélei; pl. gălbenéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gălbeneálă (paliditate) s. f., g.-d. art. gălbenélii; pl. gălbenéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gălbeneálă (vopsea galbenă) s. f., g.-d. art. gălbenélei; pl. gălbenéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CRIN-GÁLBEN s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.
(Dicţionar de sinonime)

VIZĂ GÁLBENĂ s. v. şip.
(Dicţionar de sinonime)

GÁLBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. şarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimţ. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)
(Dicţionar de sinonime)

SALOMII-GÁLBENE s. pl. v. crizantemă, dumitriţă, margaretă, tufănică.
(Dicţionar de sinonime)

SALCÂM-GÁLBEN s. v. băşicoasă.
(Dicţionar de sinonime)

LEMN-GÁLBEN s. v. dracilă.
(Dicţionar de sinonime)

VIOARĂ-GÁLBENĂ s. v. micsandră, micşunea, viorea-galbenă.
(Dicţionar de sinonime)

GĂLBENEÁ s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniţă, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyan-themos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoşului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoşului. 4. v. păştiţă.
(Dicţionar de sinonime)

GĂLBENÉLE s. pl. v. dreţe, duminecea, filimi-că, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoşului.
(Dicţionar de sinonime)

GĂLBENEÁLĂ s. v. paloare.
(Dicţionar de sinonime)

GĂLBENEÁLĂ s. v. cloroză, gălbinare, he-patită, icter.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Galben ≠ roşu, rumen
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gal galb galbe galben

Cuvinte se termină cu literele: le ele nele enele benele