gălbini dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâiei etc. ♢ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în ţările tropicale, transmisă de o specie de ţânţari, caracterizată prin febră şi prin colorarea pielii în galben (2). ♢ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoţii sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) ameţeală, a i se face rău. ♦ (Despre faţa omului sau despre alte părţi ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Şarg. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu şi verde. ♦ Substanţă, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ♢ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuinţată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obţinerea verdelui. 3. S.m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat şi în ţările româneşti. 4. S.f. (În sintagma) Galbenă de Odobeşti = specie de viţă de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÁLBIN, -Ă adj., subst. v. galben.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂLBINÍ, gălbinesc, vb. IV. Intranz., tranz. şi refl. V. gălbeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÁLBEN1 n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ♢ A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea ameţeli. /<lat. galbinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÁLBEN2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ♢ Rasă(sau mongoloidă) populaţie din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în ţările tropicale de către ţânţari. 2) (despre faţă sau despre alte părţi ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). ♢ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÁLBEN3 ~i m. înv. Monedă de aur străină cu circulaţie şi în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gálben adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gálbenă, pl. gálbene
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gálben (monedă) s. m., pl. gálbeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gálben (culoare) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÁLBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. şarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimţ. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Galben ≠ roşu, rumen
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gal galb galbi galbin

Cuvinte se termină cu literele: ni ini bini lbini albini