găman dex - definiţie, sinonime, conjugare
GĂMÁN, gămani, s.m. (Pop.) Om foarte mâncăcios; mâncău. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

gămán (gămáni), s.m. – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un der. de la *gău „gol, cavitate”, cu suf. expresiv -man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicaţii sînt insuficiente: din gr. γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu fr. gourmand (Tiktin); din sb. gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală suf. -man. – Cf. gaură. – Der. gămănie, s.f. (lăcămie).
(Dicţionarul etimologic român)

gaman, gamani s.m. (înv.) student. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gămán s. m., pl. gămáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GĂMÁN s. v. mâncăcios, mâncău.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gam gama

Cuvinte se termină cu literele: an man aman