gărdinar
GĂRDINÁR, gărdinare, s.n. Unealtă de dogărie cu care se execută manual gardinile (1). – Gardină + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂRDINÁR ~i n. Unealtă folosită de dogari pentru a face gardini la doage. /gardină + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gărdinár s. n., pl. gărdináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂRDINÁR ~i n. Unealtă folosită de dogari pentru a face gardini la doage. /gardină + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)