gărdui
[Conjugare]
GĂRDUÍ, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
gărdui, gărduiesc v.t. a aresta, a închide. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gărduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gărduiésc, imperf. 3 sg. gărduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gărduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
gărdui, gărduiesc v.t. a aresta, a închide. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)