gărdurariță
GĂRDURÁRIŢĂ, gărdurariţe, s.f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate şi flori roşii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium). – Garduri (pl. lui gard) + suf. -ariţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂRDURÁRIŢ//Ă ~e f. Arbust spinos otrăvitor, cu flori de culoare roşie-violetă, cultivat pentru a forma gard viu. /garduri + suf. ~ăriţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gărduráriţă s. f., g.-d. art. gărduráriţei; pl. gărduráriţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GĂRDURÁRIŢ//Ă ~e f. Arbust spinos otrăvitor, cu flori de culoare roşie-violetă, cultivat pentru a forma gard viu. /garduri + suf. ~ăriţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)