găvan dex - definiţie, sinonime, conjugare

găvan

[Sinonime]
GĂVÁN, găvane, s.n. (Pop.) 1. Scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect. ♦ Orbita ochiului. 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conţinutul unui astfel de vas. – Cf. bg., scr. v a g a n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GĂVÁN ~e n. 1) Adâncitură într-un obiect; cavitate. 2) Orbita ochiului. 3) Strachină de lemn. 4) Conţinutul unei asemenea străchini. /<bulg., sb. vagan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

găván (găváne), s.n. – 1. Scobitură, adîncitură. – 2. Strachină, blid. – 3. Lingură, polonic. – 4. Farfuriuţă. – 5. Mînerul furcii de tors. – 6. Prăpastie hău. – Mr. găvane, megl. găvan. Origine obscură. Este pus în legătură cu bg., sb. vagan „strachină” (Cihac, II, 118; DAR), bg. gavanka (Conev 64), şi prin intermediul acestuia cu ngr. γαβένα „vas”; însă explicaţia nu pare suficientă întrucît nu lămureşte legătura cu găun, văgăună şi eventual cu gaură; cf. şi gîf, s.m. (Trans., blid), găfană, s.f. (Trans. de Vest, partea scobită a lingurii). Este posibil să existe o intenţie expresivă în aceste cuvinte (după Diculescu, Elementele, 467, gîf este gr. ϰῦφος). Der. găvănat, adj. (gol); găvăni, vb. (a săpa. a adînci); găvănătură, s.f. (cavitate; scobitură); găvănos, adj. (gol, scobit).
(Dicţionarul etimologic român)

găván s. n., pl. găváne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GĂVÁN s. 1. v. crov. 2. v. scafă.
(Dicţionar de sinonime)

GĂVÁN s. v. adâncitură, orbită, polonic, scobitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gav gava

Cuvinte se termină cu literele: an van avan