găvozdi

GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ Refl. A se ascunde, ghemuindu-se. – Din sl. gvozditi „a bate cu cuie”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GĂVOZD//Í ~ésc tranz. reg. A face să se găvozdească. /<sl. gvozditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GĂVOZD//Í mă ~ésc intranz. reg. 1) A se aduna (în număr mare) într-un spaţiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îmbulzi; a se buluci. 2) A se ascunde pitindu-se. /<sl. gvozditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

găvozdí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găvozdésc, imperf. 3 sg. găvozdeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. găvozdeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GĂVOZDÍ vb. v. burduşi, ghemui, îndesa, în-ghesui, îngrămădi, pironi, ticsi, ţintui.
(Dicţionar de sinonime)