gabro
GABRÓ s.n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă folosită în construcţii. [Scris şi: gabbro] – Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GABRÓ n. Rocă eruptivă de culoare neagră-verzuie, având diferite întrebuinţări în construcţii. [Var. gabrou] /<germ. Gabbro, fr., it. gabbro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GABRÓ s.n. Rocă eruptivă cu structură granuloasă, folosită uneori în construcţii. [Scris şi gabbro. / < germ. Gabbro, fr., it. gabbro].
(Dicţionar de neologisme)
gabró/gabróu s. n. rocă magmatică intruzivă cu structură holocristalină, din feldspaţi plagioclazi, piroxeni, amfiboli, olivinã şi biotit, folosit în construcţii şi în pavaje. (din fr., it. gabbro, germ. Gabbro)
(Marele dicţionar de neologisme)
gabró/gabróu s. n. (sil. -bro/-brou), art. gabróul; pl. gabróuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GABRÓ n. Rocă eruptivă de culoare neagră-verzuie, având diferite întrebuinţări în construcţii. [Var. gabrou] /<germ. Gabbro, fr., it. gabbro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
gabró/gabróu s. n. rocă magmatică intruzivă cu structură holocristalină, din feldspaţi plagioclazi, piroxeni, amfiboli, olivinã şi biotit, folosit în construcţii şi în pavaje. (din fr., it. gabbro, germ. Gabbro)
(Marele dicţionar de neologisme)
gabró/gabróu s. n. (sil. -bro/-brou), art. gabróul; pl. gabróuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)