gafase

GAFÁ, gafez, vb. I. Intranz. A face o gafă (3). – Din fr. gaffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GAF//Á ~éz 1. tranz. A prinde cu o gafă. 2. intranz. A comite o gafă. /<fr. gaffer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GAFÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A face, a comite o gafă (2) [în DN]. [< fr. gaffer].
(Dicţionar de neologisme)

GAFÁ vb. intr. a face o gafă². (< fr. gaffer)
(Marele dicţionar de neologisme)

gafá vb., ind. prez. 1 sg. gaféz, 3 sg. şi pl. gafeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)