gaiac

GAIÁC s.m. v. guaiac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GUAIÁC, guaiaci, s.m. Arbore exotic important pentru lemnul şi extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác, -i s.m.] – Din engl. guayaco.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GAIÁ//C ~ci m. Arbore exotic cu frunze persistente, preţuit, mai ales, pentru lemnul rezistent (folosit în construcţia de maşini) şi pentru răşina lui (utilizată în medicină). [Sil. ga-iac] /<fr. gaïac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GAIÁC s.m. Arbore mare răşinos, originar din Antile, a cărui răşină se întrebuinţează în medicină. [Pron ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco].
(Dicţionar de neologisme)

GUAIÁC s.m. v. gaiac.
(Dicţionar de neologisme)

GAIÁC s. m. arbore tropical, răşinos, cu lemnul tare, a cărui răşină se întrebuinţează în medicină. (< fr. gaïac, sp. guayaco)
(Marele dicţionar de neologisme)

gaiác s. m. (sil. ga-iac )
(Dicţionar ortografic al limbii române)

guaiác s. m., pl. guaiáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)