GÁLEŞ, -Ă, galeşi, -e, adj. (Despre ochi sau privire; p. ext. despre oameni; adesea adverbial). 1. Drăgăstos, duios. 2. Melancolic, trist. [Var.: (reg.) gáliş, -ă adj.]. – Din bg. kaleš.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÁLEŞ ~ă (~i, ~e) 1) (despre ochi, privire, voci) Care este plin de dragoste; drăgăstos. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte o stare sufletească apăsătoare; plin de melancolie; melancolic. /<bulg. kaleš
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gáleş (gáleşe), s.n. – (Înv.) Varietate de pînză. Germ. gallisch (DAR). Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)
gáleş (gáleşi), – 1. Iubitor, drăgăstos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tînji”, confundat cu sb. gao, gal(eša) „negru” , bg. kaleš „cu ochi negru”, cf. mr., megl. caleş „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kalješ, cf. galiţă. Influenţa lui kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se foloseşte aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuşi, der. directă de la kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminării menţionate (cf. Lowë 50). – Der. îngălişat, adj. (rar, melancolic, trist).
(Dicţionarul etimologic român)
gáleşă (-e), s.f. – (Înv., rar) Branhie. Mag. galles (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)
gáleş adj. m., pl. gáleşi; f. sg. gáleşă, art. gáleşa, pl. gáleşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÁLEŞ adj. v. drăgăstos.
(Dicţionar de sinonime)
GÁLEŞĂ s. v. gală, gogoaşă de ristic, gogoaşă de stejar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÁLEŞ ~ă (~i, ~e) 1) (despre ochi, privire, voci) Care este plin de dragoste; drăgăstos. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte o stare sufletească apăsătoare; plin de melancolie; melancolic. /<bulg. kaleš
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
gáleş (gáleşi), – 1. Iubitor, drăgăstos, duios. – 2. Melancolic. Sl. (bg., sb.) galiti „a tînji”, confundat cu sb. gao, gal(eša) „negru” , bg. kaleš „cu ochi negru”, cf. mr., megl. caleş „(oaie) cu ochi negri”, de unde ngr. ϰάλεσια, alb. kalješ, cf. galiţă. Influenţa lui kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se foloseşte aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuşi, der. directă de la kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un der. de la vb. galiti, ca bg. galen „fraged”, cu schimbare de suf. ca urmare a contaminării menţionate (cf. Lowë 50). – Der. îngălişat, adj. (rar, melancolic, trist).
(Dicţionarul etimologic român)
gáleşă (-e), s.f. – (Înv., rar) Branhie. Mag. galles (DAR).
(Dicţionarul etimologic român)
gáleş adj. m., pl. gáleşi; f. sg. gáleşă, art. gáleşa, pl. gáleşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÁLEŞ adj. v. drăgăstos.
(Dicţionar de sinonime)
GÁLEŞĂ s. v. gală, gogoaşă de ristic, gogoaşă de stejar.
(Dicţionar de sinonime)