GÁMBĂ, gambe, s.f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită. – Din lat. gamba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÁMB//Ă ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă. 2) (la animale) Parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită. /<lat., it. gamba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gîmbá (-b, -át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – Var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are acelaşi sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucişări cu rădăcina expresivă gîng-, cf. sgîmboi. Der. din lat. *camba „picior” (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă. – Der. gîmboşi, vb. (înv., a înşela; a zăpăci, a năuci), este de asemenea un der. expresiv, cu suf. -osi, ca ghibosi de la ghibui (Graur, BL, IV, 106); gîmboase, s.f. pl. (înşelăciuni, tertipuri), cuvînt pe care DAR îl glosează greşit prin „resturi, reziduuri”, punîndu-l în legătură cu sl. gąba „ciupercă”.
(Dicţionarul etimologic român)
GÁMBĂ s.f. Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă (la oameni); regiune a membrelor posterioare cuprinsă între graset şi jaret (la cai). [< it. gamba].
(Dicţionar de neologisme)
GÁMBĂ s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cal) regiune a membrelor posterioare între graset şi jaret. (< lat. gamba)
(Marele dicţionar de neologisme)
GÁMBA s. f. (muz.) viola da ~ = violă ţinută pe picior, din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul şi contrabasul. (< it. /viola da/ gamba)
(Marele dicţionar de neologisme)
gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gâmbá, gâmb, vb. I (înv.) a apuca, a prinde, a găbui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
GÁMBĂ s. (ANAT.) (pop.) vână.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÁMB//Ă ~e f. 1) (la oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă. 2) (la animale) Parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită. /<lat., it. gamba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
GÁMBĂ s.f. Parte a piciorului de la genunchi până la gleznă (la oameni); regiune a membrelor posterioare cuprinsă între graset şi jaret (la cai). [< it. gamba].
(Dicţionar de neologisme)
GÁMBĂ s. f. (la om) parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cal) regiune a membrelor posterioare între graset şi jaret. (< lat. gamba)
(Marele dicţionar de neologisme)
GÁMBA s. f. (muz.) viola da ~ = violă ţinută pe picior, din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul şi contrabasul. (< it. /viola da/ gamba)
(Marele dicţionar de neologisme)
gámbă s. f., g.-d. art. gámbei; pl. gámbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gâmbá, gâmb, vb. I (înv.) a apuca, a prinde, a găbui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
GÁMBĂ s. (ANAT.) (pop.) vână.
(Dicţionar de sinonime)