gang dex - definiţie, sinonime, conjugare
GANG, ganguri, s.n. Loc de trecere aflat sub o construcţie, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GANG ~uri n. 1) Loc de trecere la nivelul terenului între clădiri sau pe sub bolta unei case cu mai multe etaje. 2) Încăpere lungă şi îngustă într-o clădire de-a lungul unei serii de camere care serveşte ca loc de trecere şi de legătură între camere; coridor; culoar. /<germ. Gang
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gang (gánguri), s.n. – Coridor, culoar, loc de trecere. germ. Gang. Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)

gîng s.n. – Zgomot. Creaţie expresivă, care imită mai cu seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt rar, care abia dacă figurează în unele dicţionare. Cf. aceeaşi intenţie expresivă în gagîgîi, şi în gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gögyök „a bîlbîi”. Der. gîngăni (var. gînguri, gunguri, gongăni, gungăni, gungura), vb. (despre copii, a gînguri; despre porumbei şi turturele, a gînguri), cf. megl. găngăres „a bîlbîi”; gînganie (var. gîngoană, gîngolie, gîngalie), s.f. (insectă), care ar putea proveni direct din sl. gągnanije „zumzet” (Cihac, II, 114; Conev 52); goangă (var. goambă, goand(r)ă, boangă, bonghiţă), s.f. (insectă); gongălău, s.m. (gîndac); goande, s.f. (bulgăre, grunz, cocoloş), prin comparaţie cu forma generală a insectelor; goanţă, s.f. (cocoloş, obiect rotund), cf. gloanţă; gîndac, s.m. (insectă; Trans. de Nord, şarpe), cu suf. -ac (DAR presupune un prototip sl. *gądakŭ, care pare inutil); gîndăci, vb. (despre copii, a gînguri; a fi nepăsător); gîndăcos, adj. (minuscul); gîngav, adj. (bîlbîit), reproduce direct sl. gągnavŭ, care reprezintă aceeaşi rădăcină expresivă, cf. sb. gîngav; gîngăvi, vb. (a se bîlbîi, a gîngăvi; despre copii, a gînguri); gîngăvie, s.f. (bîlbîială), cf. Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; grîngoaşe, s.f. (insectă, Gymnopleurus pilularius), al cărui nume pare a indica încrucişarea cu grîne, cf. numele său gîndac de la grîne; grînguri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (în)gur(l)ui), vb. (a gînguri; a grohăi); guguş, s.m. (porumbel); guguştiuc, s.m. (porumbel); guguştiucă, s.f. (porumbiţă), cf. bg., sb. guguška (după Cihac, I, 130, Conev 53 şi Skok 73, din sl., ceea ce este adevărat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; după Şeineanu, II, 192, din tc. gögüslü „cu piept mare”).
(Dicţionarul etimologic român)

GANG s.n. (Rar) Bandă organizată de răufăcători; gaşcă. [< americ. gang – echipă].
(Dicţionar de neologisme)

GANG1 s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ. Gang)
(Marele dicţionar de neologisme)

GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gaşcă. (< engl., fr. gang)
(Marele dicţionar de neologisme)

gang s. n., pl. gánguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GANG s. v. coridor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gan

Cuvinte se termină cu literele: ng ang