gangă

GÁNGĂ, gange, s.f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÁN//GĂ ~ge f. Masă de minerale (inutilizabile) ce constituie un amestec împreună cu minereul util dintr-un zăcământ. /<fr. gangue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÁNGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcământ. [Cf. fr. gangue, germ. Gang].
(Dicţionar de neologisme)

GÁNGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr. gangue)
(Marele dicţionar de neologisme)

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gângă, gângi, s.f. (reg.) furnicar, mulţime de fiinţe.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
GÁNGĂ s. (MIN.) steril.
(Dicţionar de sinonime)