garagață

CARAGÁŢĂ, caragaţe, s.f. (Ornit.) Coţofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreaţă. ♦ Expr. (Fam.) A face caragaţe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáţă s.f.] – Din ngr. karakáxa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GARAGÁŢĂ s.f. v. caragaţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CARAGÁŢ//Ă ~e f. 1) reg. Pasăre din familia corvidelor, de talie mică, cu aripi scurte şi cu coadă lungă, foarte gălăgioasă şi hrăpăreaţă; coţofană. 2) fig. Femeie vorbăreaţă. /<ngr. karakáxa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

garagaţă, garagaţe s.f. vociferare, ceartă, scandal. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

caragáţă s. f., g.-d. art. caragáţei; pl. caragáţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CARAGÁŢĂ s. v. coţofană.
(Dicţionar de sinonime)